Oraşul meu de baştină, Cluj Napoca.

Copilărie, studii. Propria mea identitate. Greu de uitat, nu voi afla pururi pentru cine, pentru ce. Este imposibil să îmbunătăţim o lume perfectă?

Cel mai frumos an, un an istoric: 1968.

Spiritul vremurilor irezistibile. Ne aminteşte de epoca hipioţilor. Pentru asta sunt, acesta este crezul meu.

Mobilitatea tătărească în sînge, de mic copil.

Autoturismele nu trebuie văzute ca inamicii naturii. Este doar o chestiune de evoluţie. Toată flexibilitatea noastră se bazează pe viziunea strămoşilor mei. Pentru îmbunătăţiri rămîne loc întotdeauna.

Pionier cutezător, plin de încredere în viitor.

Am cravata mea, sunt pionier! Şi mă mîndresc cu ea, sunt pionier! Flutură în vînt, zălog de legămînt …

Ultima poză cu bunica mea, la Budapesta.

A trecut prin ambele războaie mondiale. A fost “doar” casnică. Nicicînd nu s-a plîns de faptul că era femeie, sau de lipsă de timp sau de bani. A fost cel puţin la fel de fericită ca şi mine. Iar drumul spre fericire tot ea mi l-a arătat.

8 ani uţa în satul lui Bideanu (Austria)

Din fericire, există grădiniţe moderne care preiau greul. Sper că este posibilă şi libera alegere a acestei opţiuni. A nu se subestima impactul social!

Cadru sanitar la Centrul de Cercetare Seibersdorf.

Un exemplu de voluntariat fără remuneraţie. Institutul nostru acceptă asemenea activităţi, dar ce putem spune despre societate? E timpul să discernem necesităţile reale.

Sindicalist cu elan la Austrian Institute of Technology.

Savurez munca printre colegi privilegiaţi. Îmi dă aripi de-a dreptul! Învăţînd despre drepturile angajaţilor, ajung sa înţeleg mai bine şi drepturile omului. Sunt conştientă de lipsa de complexitate din jurul meu, ceea ce mă preocupă este perceperea condiţiilor cu adevărat grele de muncă.

Doi ani înghesuiţi într-o cutie vieneză.

Un oraş minunat, cultural de renume mondial, totodată aglomerat şi scump. Înaltă calitate urbană, dar la un preţ exorbitant. Şi să nu uităm: timpul costă bani! Doi ani duşi pe aripile vîntului.

Locul meu de munca de alături: latura mea tehnică

Unora le place jazzul! Aici eu sunt stăpînul! O grămadă de robi conectaţi care îmi efectuează temele. În lumea mea fantasmagorică, toată lumea munceşte ce-i place. Ca şi mine. Aspiră! Cum ar fi, dacă, de exemplu, şi munca de jos s­-ar plăti cumsecade?

Muza care ne-a însoţit la Klagenfurt.

Un pas energic ne-a condus într-o direcţie pe care n-o regretăm veci. Liceul de arte plastice din Viktring a fost o alegere pe măsură. Locul potrivit pentru o educaţie adecvată.

Cum am sosit într-­un sfîrşit în Carintia (Kärnten) …

Criterii personale, de mentalitate, familiale, estetice, geografice, climatice, politice ne-au îndrumat către o liberă alegere a noului cămin. O chemare intimă pentru crearea viitorului cu propriile mîini. Părinţii şi fraţii nu ţi­-i alegi, în schimb prietenii sunt aleşi pe viaţă. Hai să ne apucăm împreună de treabă!